luni, 14 aprilie 2014

Ghinion in deplasare!

O poveste scurta si foarte amuzanta ce mi-am amintit in seara asta, m-a scos total din starea de monotonie care imi fusese indusa de catre vremea deloc atragatoare. Printre altele, ca tot nu aveam nimic mai bun de facut, am considerat sa va impartasesc motivul amuzamentului meu; cine stie poate va v-a ajuta si pe voi intr-o oarecare masura sa fiti mai precauti pe viitor atunci cand porniti la drum. Ceea ce tocmai imi amintisem era o peripetie traita de fratele meu care este mai mic decat mine cu 2 ani. Imi povestise el, fara ca parintii sa afle, cum el si inca alti 5 colegi de facultate s-au hotarat anul trecut sa plece in plimbare, si sa faca o scurta vizita bunei noastre prietene marea. Cum s-a intamplat asta? O situatie chiar comica. Imi povestise cum statea degeaba si se plictisea in camera, si dintr-o data colegii lui l-au luat cu asalt si practice l-au rapit, ajungand intr-un final la mare dupa mici peripetii.
Ceea ce ma amuzase cel mai mult a fost insusi drumul pe care l-au facut. Din spusele fratelui meu, drumul a fost parcurs in aproape o zi intreaga, avand in vedere ca erau 6 persoane de talie medie intr-un Opel Corsa! Odata ce au pornit la drum, totul a fost frumos pana cand au reusit sa iasa pe centura de la Braila. Acolo masina lor a cedat fix in camp deschis, iar ceasul era doar 4 dimineata. Cea mai buna idee pe care au avut-o in acel moment a fost sa se odihneasca cu totii, pana cand va rasari soarele, si abia dupa sa incerce sa repare masina si sa reporneasca la drum. Ghinionul insa s-a tinut scai de ei, acestia trezindu-se foarte tarziu, si totodata nereusind sa miste masina. 
Astfel, baietii au impins autoturismul inapoi spre Braila pana au dat de un service. Cei de la service au reusit sa repare masina, si astfel baietii au pornit iarasi la drum. Una peste alta, s-au vazut la jumatate de drum, si au considerat ca e vremea popasului. Ghinionul insa i-a urmati iarasi. De data asta, motorul a ramas intact, insa una dintre cele 4 roti nu. Noroc de roata de rezerva care desi nu era cea originala, aceasta era prezenta in portbagaj. Singurul dezavantaj era ca desi masina cerea, viteza nu putea trece de 60 km/h deoarece roata de rezerva avea limita de viteza fixata pentru siguranta. Ajungand intr-un final in Constanta, si cu roata de rezerva inlocuita cu una buna baietii au facut o baie buna in marea cea inghetata, si desigur pneumonia a fost cel de-al 7-lea pasager din masina. Dupa ce au hotarat sa porneasca inapoi spre casa, baietii au zis sa puna masina la punct inainte de plecare, asa ca ultimii bani au fost investiti iarasi in masina, fara sa se mai gandeasca daca rezervorul avea nevoie de un plin sau nu. Astfel din nefericire pentru ei, la jumatatea drumului spre casa, rezervorul s-a golit total.
Cine spune ca numai fetele stiu sa faca auto-stop? Scumpul meu frate alaturi de inca un prieten, au inceput sa “agate” masini de pe carosabil cum au putut ei mai bine. Evident acestia fiind ironizati de catre toti soferii, nu a durat mult pana cand au cedat si s-au gandit sa abandoneze masina. Norocul lor a fost insa, ca un tirist a poposit langa ei, si avea o canistra de 25 de litri plina cu benzina. Odata porniti la drum, raceala incepea sa isi spuna cuvantul, la 2 dintre ei incepand sa iasa abur din corp din cauza febrei si a frisoanelor, cu totii speriindu-se de situatie si crezand ca au luat foc!
Continuand drumul cel istovitor; super obositi si deloc mancati, acestia au poposit la un service camioane, langa el aflandu-se un mini restaurant. Acolo norocul le-a suras, prin gasirea unei bacnote de 50 lei, toti fiind cheltuiti pe orice i-ar fii putut scoate din foamea pe care o aveau.
In cele din urma, baietii au ajuns teferi si nevatamati inapoi la camin, ducand in spate o tona de oboseala, absente pe o zi intreaga de scoala, si desigur portofelele goale. Dupa ce au dormit aproape o zi intreaga, acestia s-au strans intr-o camera, au vizualizat pozele realizate, au ras, au mancat pe saturate, si desigur au dat verdictul excursiei: “Cu bani sau fara, cel putin am vazut marea!” De asemenea sunt total convinsa ca 1 Mai 2014 nu va fi o zi oarecare pentru fratele meu, si ma astept sa vina acasa si sa-mi povesteasca prin ce zi a trecut si ce prostii a facut pe parcursul acesteia.

2 comentarii:

  1. Saracii baieti,prin cate au trecut!
    http://descude.blogspot.ro

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca astea sunt cele mai frumoase amintiri din tinerete pe care le avem...ale pataniilor si intamplarilor amuzante de acest gen :))

      Ștergere