luni, 2 iunie 2014

Acomodari

Pe langa casa, omul harnic are tot timpul cate ceva de facut!Stateam ieri si vorbeam cu o colega de facultate cate-n cer si-n stele, si din una in alta, ne aduceam aminte cu drag de perioada primului an de studiu cand stateam in aceeasi camera de camin si cat de amuzant a mai fost sa ne gospodarim asa cum ne-a dus pe noi capul mai bine...Eu sunt obisnuita sa locuiesc la casa, sa am camera mea si sa am o curte cat de mica posibil sa pot iesi la aer curat sa ma joc impreuna cu fratii mei sau cu pisica si catelul din dotare, iar mutarea intr-o camera cu 3 fete a fost schimbare destul de mare...

Acolo nu prea ai intimitate si vrand-nevrand, trebuie sa inveti sa imparti si sa fii cu bagare de seama in acelasi timp.Niciodata nu stii peste ce fel de oameni poti da astfel ca am fost mereu atenta la colegele mele, dar din fericire totul a fost in regula.Ne-am inteles bine imediat,nu am avut certuri si nici nu au fost probleme cu lucrurile noastre pentru ca nu se mai punea deja problema ca imi umbla printre produse o persoana necunoscuta si profitoare, pentru ca nu mai stateau asa treburile astfel ca in anii urmatori, am decis sa ne mutam impreuna, pentru ca a fost tare greu cu micile defecte din camin!Nu doar o data am ramas cu cheia de la camera rupta in broasca, sau cu ea blocata...

Nici nu mai stiu de cate ori i-am cerut tatei sa-mi trimita de acasa trusa cu surubelnita pentru a repara yala de usa dar si pe cele ale dulapurilor care stateau sa cada in orice moment.Si imediat ce ne-am mutat probleme s-au terminat, si luptele s-au dus doar cu starile noastre de agitatie ca locuim la bloc!A fost destul de dificil sa ne acomodam cu un apartament in care nu ne puteam desfasura in totalitate...Noi fiind obisnuite la casa, doream sa iesim, iar balconul nu oferea satisfactia dorita.Ne simteam ca si inchise intr-o cutie, dar cu timpul ne-am adaptat, insa si astazi imi vine greu sa ma mut la bloc stiind ca nu pot invata in curte pe un scaun cum eram obisnuita acasa, sau sa ies la un pahar de limonada pe prispa cu prietena cea mai buna si pisicul alintat alaturi..Noroc de parculetul din fata blocului si rasetele copiilor ce se aud zilnic de acolo ca mai ies din starea de tristete si melancolie ca stau la etajul 8, ca de nu, zau ca as fi innebunit!

Un comentariu: