miercuri, 24 septembrie 2014

Solutia viitorului pentru iluminatul public

Acum ca mai am putin si plec la camin, imi aduc aminte de atat de multe momente placute dar si mai putin placute petrecute in primul an de studentie... Am avut mari emotii cand m-am mutat in camin. Nu stiam ce o sa ma astepte, pentru ca pana atunci parintii mei mi-au platit o chirie destul de mare dupa parerea mea, pentru a invata cat mai bine si sa fiu singura, sa nu ma deranjeze nimeni. Dar mi-a fost sincer foarte greu! Nu suport singuratatea, iar plimbarile de seara pe care le faceam pana la bloc, erau un calvar mai ales ca trebuia sa fiu mereu atenta pe unde merg, cine mai e pe strada, daca lumina in bloc este aprinsa sau nu...

Aveam cateva probleme cu iluminatul stradal in aceea perioada, si chiar dupa ce vecinii au facut sesizari, nimic nu s-a putut rezolva, sau cel putin nu cat am locuit eu acolo, ca dupa, cred ca alta a fost treaba... Oricum, imediat ce am avut posibilitatea de a ocupa o camera la camin, nu am ezitat pentru ca mi-am dorit foarte mult sa vad cum este, si daca e atat de rau precum imi spuneau colegele mai mari. Am avut insa un mare noroc, deoarece toate fetele din camera au fost de nota 100+ si ne-am inteles bine din prima clipa iar camera foarte curata!

Faptul ca toate eram de aceeasi varsta cred ca ne-a ajutat dar chiar si asa tot la fel ar fi fost relatia dintre noi. Si cate si mai cate mi s-au intamplat in acel an, dar a fost frumos cu bune si rele. Am mers in fiecare zi si seara impreuna la facultate, ne-am dat intalnire in puncte comune cand era vorba de cursuri puse la ore tarzii iarna, si uite asa am avut grija una de alta.Aveam toate o frica sa mergem seara pe jos singure pe strada, si va dati seama ca indiferent de cat de multa lumina era, noi tot cu spaima eram si bagam viteza "luminii" pana la camin iar prin parcul din apropiere mergeam doar pe langa cateva corpuri de iluminat cu led  mai puternice. Urasc sa merg pe strazi pe timp de noapte pentru ca sunt multi oameni ciudati in zilele noastre, iar pentru mine ca si fata, pericolele sunt mult mai mari. Nu stiu, e posibil sa fiu eu poate mai ciudata sau speriata fara motiv, dar asa am fost dintotdeauna iar tatal meu a avut grija sa imi intipareasca in minte faptul ca niciodata nu stii peste cine dai sau ce ti se poate intampla, asa ca mai bine sa fii precaut si sa mergi pe drumurile bine luminate!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu