duminică, 16 noiembrie 2014

Sunday Post

Work,work and more work! Acesta a fost sloganul din ultimele zile! Am lucrat intens la diferite proiecte, atat pentru blog cat si pentru altele, si am obosit. As avea nevoie de o pauza undeva la mare, sa fie cald, soare, apa, sunetul linistitor al valurilor si atat. Sa fiu eu cu mine si restul lumii undeva departe. Oboseala se pare ca incearca sa ma puna la pamant pentru ca de cateva nopti, somnul pare sa nu-mi mai dea tarcoale, starile de rau se inmultesc iar eu devin efectiv un zombi care apeleaza la Cola pentru un strop de putere.


Cu toate astea am putut totusi sa observ ca am devenit putin mai ordonata. In tot haosul din ultima vreme, mi-am facut mereu timp pentru toate si se pare ca cel mai bun prieten mi-a devenit culmea, agenda! Iar laptop-ul saracul si-a tocit tastele si isi doreste si el o pauza serioasa si o curatire generala! (am varsat pe el putin Tedy, cateva firimituri dintr-un senvis and other things... ).
Astazi abia daca am reusit sa fac ceva de mancare. Mi-am propus ca desi fiind duminica, sa gatesc ceva rapid si gustos dar fara sansa... Chiar si acum cand scriu nu pot sa nu ma gandesc cat de bine mi-ar prinde o pauza serioasa de cel putin o saptamana in care sa dorm fara intrerupere si sa ma rasfat cu mancare buna si calda, cu leneveala si fara galagie in jur. Oare vacanta mai e departe? Cea de iarna adica...

Oare cum mai arata lumea normala in afara biroului? E la fel de stresata si in criza de timp ca mine? Sau am ramas ultimul soricel de birou treaz pe aici si in weekend? Of, i need a long break soon! Daca timpul tine cu mine, joi plec acasa pentru o meritata mini vacanta de mijloc de Noiembrie.
Ma asteapta cateva dulciuri acolo din ce am inteles si mult rasfat. Tineti-mi pumnii! Chiar imi doresc sa ajung acasa la mama unde nimic nu-mi sta pe cap si nici telefonul parca nu mai suna! Defapt, o sa-l deconectez pentru o zi-doua sa ma asigur ca am parte de linistea meritata. Pana atunci insa, hai cu scrisul! Am ramas in urma rau cu articolele si cateva termene limita imi aduc aminte ca degeaba e weekend, munca e non-stop!
E greu sa fii student, angajat si blogger in acelasi timp... va spun eu, cei care rezista sunt eroi! Asa ca mine!


Duminica frumoasa dragii mei! Va doresc o seara linistita si fara stres, munca, termene limita si deranj! 
P.S.: Nu va speriati de avalansa de articole ce urmeaza a fi urcate pe blog in urmatoarele ore/zile. Am muncit intens la ele, si evident recompensata pe masura! Un feedback din partea voastra nu ar strica... ba chiar m-ar face extrem de fericita sa aflu ca well, you know... cineva imi apreciaza munca si ca ma intelege.
But "eniuei", good night sweties!

Un comentariu:

  1. :) Se mai intampla sa ramai in urma, sa muncesti mult, sa nu mai faci fata, sa obosesti...
    E bine totusi ca mergi acasa la mama ta...e o binecuvantare cereasca MAMA! :)

    RăspundețiȘtergere