luni, 22 decembrie 2014

For the loved ones!

Vine Craciunul! Nu stiu cum sunteti voi, dar la mine parca in sfarsit s-au mai aliniat planetele si mi-au adus linistea pe care o asteptam mai demult. Tineti minte ca va spuneam in urma cu o luna ca parca nimic nu imi iese, ca sunt urmarita de ghinion si tot asa? Am stat eu si m-am gandit mai bine, m-am intors pe toate partile si am ajuns la o concluzie: nu exista ghinion, nu exista rau, sunt eu de vina. Nu stiu cum sa am grija de mine si de ceea ce are nevoie sufletul meu. Nu stiu cand m-am pierdut atat de tare de nu am mai putut sa ma ridic pe picioare intr-o perioada si mai ales de ce. Chiar nu pot sa imi dau seama unde s-a produs dezechilibrul si nici motivul pentru care a persistat aceasta stare in inima si mintea mea atat de mult, cert este ca am reusit intr-un sfarsit sa spun STOP si sa ma bucur de tot ce am alaturi de mine! Uneori avem nevoie de o pauza sau pur si simplu sa punem piciorul in prag sa ne luam problemele in piept si sa acceptam situatiile.

In acest sfarsit de an mi-am propus sa nu mai risipesc nici o clipa fara sa imi indeplinesc visele. Mi-am dat seama ca m-am pus mai mereu pe locul doi si poate din acest motiv nu am reusit sa fiu de deplin fericita si sa ma bucur de tot ceea ce am dobandit pana acum din munca. Pentru ca daca este vorba de munca, facultate si progres, pot spune ca am ajuns intr-un moment al vietii mele in care mi-am depasit standardele, limitele si sunt mult mai departe decat as fi crezut vreodata ca pot ajunge. Dar in viata sentimentala, am fost neglijenta... Simt ca nu am acordat celor dragi dragostea pe care o merita, nu m-am purtat cu mai multa afectiune si adevarul este ca mi-e putin cam greu sa fac asta... Nu sunt tocmai genul de femeie care sa-si puna sentimentele pe tava, si nici nu stiu sa mi le exprim in cuvinte sau fapte. Sunt rece, si uneori pot parea cu siguranta o persoana cu inima de gheata, desi nu sunt deloc asa. Pur si simplu imi este greu sa ma exteriorizez, iar cei care ma stiu de mica, s-au invatat cu asta, dar nu pot sa nu ma simt vinovata pentru comportamentul meu, iar cel mai vizat este iubitul meu.

 El m-a sprijinit intotdeauna, si mi-a fost alaturi la bine si la greu. Cred ca fata de el si de parintii mei sunt cu adevarat datoare pe viata pentru tot suportul acordat si imbratisarile oferite atunci cand am simtit ca sunt la pamant. Fara cei dragi nu poti sa te ridici iar ei merita sa stie cat de recunoscatoare le sunt pentru ca mi-au fost alaturi la greu si mi-au suportat capriciile, crizele de nervi, orele tarzii din noapte petrecute scriind si invatat cu glas tare, astfel ca nu pot sa concep sarbatoare de iarna petrecuta fara ei, cel putin nu in acest an. Cadourile nu au nici un farmec daca nu sunt oferite din inima, iar spectacolul luminos de pe cer nici o importanta daca nu reuseste sa transmita un mesaj, asa ca mi-am permis de aceasta data sa imi intru in economii si sa fac un gest frumos, ceva aparte mai bine spus cu ajutorul celor de la www.otimar.ro pentru ca acest Craciun sa fie unul special, de neuitat, cu lumina si fericire in suflet! Vreau ca de aceasta data, pe primul loc sa fie ei, si sa simta caldura sufletului meu intr-un mod mai aparte. Sper sa le placa surpriza pe care am pus-o la cale pentru ca nu mi-a fost tocmai usor sa ma organizez si sa fiu la timp cu toate, si cu atat mai putin sa tin ascunse cadourile pe care le voi pune sub bradut in Ajun. Un Craciun in familie este tot ceea ce imi doresc! O vacanta lipsita de griji, presarata de momente magice, zambete si fericire!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu