vineri, 23 ianuarie 2015

Time... It needs time!

Aud adesea pe cei din jur ca nu au timp, ca trece prea repede sau uneori prea greu. Niciodata nu vom putea fi multumiti de nimic si mai ales, niciodata atenti la clipele ce tocmai au trecut pe langa noi si pe care nu am reusit sa le valorificam. Suntem atat de pierduti in aceasta goana nebuna si prinsi in stresul cotidian incat uitam esentialul, si anume, sa ne bucuram de micile capricii ale vietii. E trist cand imi dau seama ca am ajuns ca un robot, sa realizez toate task-urile liniar, fara sa reusesc sa ma bucur pentru o clipa de fericirea faptului ca jobul pe care il am, imi aduce satisfactie, implinire pe plan profesional, ocazia sa pot sa avansez si desigur o recompensa destul de frumusica. Mi-am dat seama ca suntem setati sa respectam un anumit tipar si astfel ca in timp, uitam de euforia de la inceput si cum este sa ne simtit bucurosi ca am avut norocul de a lucra in domeniul in care dintotdeauna ne-am dorit sa ne integram. Este o realizare pe plan profesional, dar una care cere sacrificii. Dar oare merita sa ne departam de acele mici lucruri ce ne aduc zilnic zambetul pe buze? Merita sa uitam de cei de langa noi si sa ne retragem in banca noastra singuratici? Eu as spune ca nu! Timpul trece rapid, este neiertator iar noi nepasatori. Ar trebui sa deschidem ochii si sa nu uitam ca niciodata nu vom mai putea avea ocazia de a repeta sau a retrai momente deja pierdute, asa ca dragii mei, nu lasati ca grijile si indiferenta sa va faca sa uitati ca viata e frumoasa si merita traita la intensitate maxima. Pretuiti orice moment pe care il aveti alaturi de cei dragi, spuneti mai des Te Iubesc!, iertati, oferiti ajutor, fiti mai buni!



Timpul, e lucru stiut, zboara uneori ca pasarea, alteori se taraste ca viermele; dar omul se simte bine atunci cand nu ia in seama trecerea lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu